In fiecare zi ne trezim, ne facem rutina specifica diminetii, ne punem “uniforma” de profesionist, de student, de artist sau orice altceva ne ocupa timpul si pasim in lumea din care facem parte. Nimic rau in asta, doar ca de cele mai multe ori, alaturi de aceasta uniforma vin agatate diferite armuri pe care ajungem sa le purtam, cu sau fara voia noastra, cu sau fara constientizarea lor.
Armura in sine nu reprezinta ceva negativ, ea are menirea de a ne apara, de a ne proteja, am putea spune ca ne face astfel un bine. Ceea ce este negativ este contextul in care avem nevoie de o armura. Ce este periculos e obisnuinta de a o purta si cand nu mai este nevoie de ea, ba chiar a cauta o alta pentru orice eventualitate, si o alta… si o alta… Nu caut sa aflu procesul prin care o armura se construieste si se adopta, nu caut nici sa o justific sau sa o blamez, ceea ce ma intereseaza personal pe mine in acest moment este sa aflu cum pot, una cate una, sa renunt la aceste armuri pentru a putea sa fiu eu insumi in modul cel mai autentic. Imi doresc sa fiu intr-un mediu in care nu simt nevoia sa imi construiesc armuri si garduri si transee in jurul meu si in acest sens am gasit pana acum (la oameni care sunt mai departe in acest proces decat mine) cateva etape care mi-au folosit si mie si pe care doresc sa le impartasesc, ramanand curios sa vad cum va arata acest articol atunci cand il vor rescrie peste o perioada de timp.
Fii sincer cu tine!
Primul pas cred ca este sa fii sincer cu tine. Sa iti recunosti armurile si sa fii dispus sa renunti la ele, nimeni de pe aceasta lume nu te poate ajuta daca nu esti dispus sa faci asta, nici un prieten, nici un specialist, nici un coach si nici un psihoterapeut, pentru ca puterea de a face asta este la tine. Precizez “dispus” si nu “pregatit” pentru ca nu este niciodata momentul perfect sau potrivit pentru a face asta, exista doar constientizare si dorinta, atat. Aici un TED care cu siguranta poate sa explice acest aspect mai bine decat mine.
Fii vulnerabil!
In momentul in care ai decis sa lasi armura jos vei fi exact ceea ce armura apara, varianta ta vulnerabila. Fii ok cu asta si nimeni nu cred ca transmite mai bine acest mesaj decat Brené Brown. Fii vulnerabil si accepta-te asa cum esti, pentru ca acela esti tu cu adevarat. La inceput (cum aminteam cateva paragrafe mai sus) am putea sa ne pacalim si sa credem ca armura are o latura pozitiva pentru ca ne apara dar daca analizam mai profund ne dam seama ca daca nu aparam ceva… atunci nu e nimic acolo de aparat si acea armura devine irelevanta, e doar ceva greu pe care il caram cu noi fara sens iar in momentul in care nu va mai avea sens vom renunta la ea. Sunt curios cine a fost de acord cu mine la inceput atunci cand am spus ca armura ne face un bine si cine e de acord cu mine acum cand spun ca ne pacalim daca atribuim acestei armuri o latura pozitiva. Sunt curios cine ar recunoaste ca initial a fost de acord si acum si-a schimbat parerea si cine nu va face asta desi acest lucru s-a intamplat. Ce armura poarta cel care nu recunoaste?
Ai grija la EGO!
Dar cel care nu a fost de acord la inceput iar acum are in sfarsit dreptate? (stiu, nicicum nu e bine cu mine…). Asa cum armura este defensiva, Ego-ul poate sa fie sabia care ataca dupa ce armura si-a facut treaba. Ideea nu este sa fii vulnerabil si atunci cand poti sa fii in ofensiva tocmai pentru a nu avea nevoie de o armura, sa o faci. Ideea este sa fii tu in mod autentic si atat. Nu incerca sa creezi polaritate printr-o armura si nu incerca sa domini fortandu-i pe altii sa isi construiasca armuri, astfel nu va mai exista un conflict, demonstrat aici mai bine decat ar putea fi explicat.
Fii autentic!
Poate ca singura modalitate de a fi sincer cu tine si a renunta la o armura este de a constientiza ca nu e nimic de aparat acolo, asa cum e aratat si aici. Acela este momentul in care realizezi cu adevarat autenticitatea ta. Care este armura purtata de cineva care zambeste intr-un selfie postat pe o pagina de socializare desi acea persoana nu este cu adevarat fericita in acel moment? Care este armura pe care o purtam atunci cand nu intrebam ceva desi nu am inteles? Care e armura pe care o porti atunci cand mergi la un job bine platit dar care nu iti face placere? Care e armura pe care o porti atunci cand te superi pe cineva? Renuntarea la armuri este atunci cand un profesionist de top isi risca jobul pentru a-si urma visul de a deveni pilot, un mediu autentic este un mediu care il sustine sa faca asta. Renuntarea la armuri pentru mine este atunci cand cred cu adevarat ca pot invata din parcursul clientilor mei atunci cand am rolul de coach si atunci cand explorez cu adevarat si in mod autentic propriile calatorii atunci cand am rolul de client. Renuntarea la armuri si ego este atunci cand sunt sincer cu mine si stiu ca inca nu sunt cu adevarat un coach ci doar ma dezvolt in acest sens iar acest proces nu se termina niciodata. Care e cea mai grea armura a ta pe care o porti in acest moment?
Empatizeaza!
Fii constient de faptul ca asa cum tu ai propriile tale armuri si ceilalti le au pe ale lor. Mai mult decat atat, e posibil ca ei sa nu fie constienti de faptul ca le au. Sunt de parere ca “datoria” fiecaruia dintre noi in relatia cu ceilalti nu este sa dezarmam armurile lor, nici sa le acuzam ci cel mult sa ii ajutam sa si le constientizeze si sa le oferim suport dar doar daca ni se cere acest lucru. In momentul in care realizezi ca nu e nimic de aparat acolo poti incepe o lunga calatorie de a renunta la propriile armuri si poti invita si pe altii sa ti se alature in acest proces.
Toate afirmatiile din acest articol sunt pareri si credinte descoperite in timp, parte din ele sunt in linkurile prezente mai sus. Ele nu au caracter de adevar ci doar rolul de a te face curios si a-ti pune propriile intrebari, daca tu nu ai nici o armura pe care sa o porti atunci nu ai. Daca ai si ele sunt pozitive, te ajuta sa cresti si sa te dezvolti atunci asa este. Singurul indemn pe care ti-l las este sa fii sincer cu tine si autentic.